sâmbătă, 2 noiembrie 2013

In Debt of a Character: Jane Eyre - "I am no bird and no net ensnares me" (1)



I am no bird and no net ensnares me; I am a free human being with an independent will

Am citit prima oara Jane Eyre cand aveam doisprezece ani si, marturisesc, simt nevoia sa fug in coltul camerei si sa izbucnesc in plans (zguduindu-ma de suspinde, da) cand aud adulti spunand: "Este o carte mult prea complicata si pe deasupra, plictisitoare. Nu am putut sa trec de primele cincizeci de pagini" . Cu totii suntem protectori cand vine vorba de cartile noastre preferate, dar nu ma pot abtine sa intreb: ce este atat de complicat la acest clasic? Cu ce este aceasta poveste a formarii diferita de oricare alta pe care ati gasit-o vreodata satisfacatoare? Cum poate ceva care a lasat o impresie atat de puternica asupra mea la o varsta atat de frageda sa fie plictisitor pentru cineva a carui experienta de viata o depaseste cu mult pe a mea chiar si la momentul actual?

Jane Eyre este de departe cel mai cunoscut roman al lui Charlotte Bronte. S-a bucurat de adaptari cinematografice, a fost pusa in scena ca piesa de teatru si a avut parte de repovestiri din diferite unghiuri, realizate de autori mai mult sau mai putini moderni. Dar nu acesta este motivul pentru care am inceput sa scriu despre ea, ci datorita respectului pe care personajul principal mi l-a trezit de-a  lungul operei.

Cei dintre voi care ma cunoasteti stiti deja cat de mult afecteaza personajele modul in care privesc o carte. Am puternice tendinte feministe, asa ca eroinele (si daca ma gandesc bine, si personajele secundare) slabe tind sa ma irite. Jane Eyre a fost una dintre primele mele intalniri cu femeile puternice in lumea literara si pentru asta ii voi fi mereu recunoscatoare.

Opera lui Charlotte Bronte este un bildungsroman, in consecinta Jane este urmarita inca de cand era un copil si locuia cu familia unchiului sau. O vedem la Lowood, scoala la care este trimisa, unde isi pierde cea mai buna prietena. Suntem alaturi de ea in anii sai de profesorat si o insotim odata ce porneste in urmatoarea etapa a vietii sale, cea de guvernanta. Nici una dintre aceste perioade nu a fost usoara pentru Jane. I-au lipsit afectiunea, i-au lipsit respectul, si, pe rand, fie din cauza conditiei sociale sau a varstei, a fost desconsiderata ca si persoana. Dar a continuat sa infrunte viata si eu am continuat sa fiu alaturi de ea.

Ceea ce este interesant este ca, pana nu se intampla (si daca nu sti nimic in prealabil despre ce se intampla in carte, ca mine), nu te gandesti ca pe parcurs s-ar putea ivi o poveste de dragoste. Jane nu provine neaparat din patura sociala de mijloc, dar isi duce existenta ca si cum ar face parte din ea. A trait o mare parte din viata inconjurata numai de copii si femei. Ii lipsesc averea, zestrea si nu se bucura de o infatisare neaparat deosebita.

Ce e extraordinar la mica Jane, ca si la varianta ei adulta, sunt adanca moralitate si simtul acut al justitiei. Neindreptatita pe parcursul existentei sale, prima oara de matusa pe care isi face intr-un final curaj sa o infrunte si apoi in viata sa scolara, Jane continua sa lupte si sa spere. Mai mult, este constienta de propria sa valoare.

 Do you think because I am obscure, plain and little, I am soulless and heartless? You think wrong!

Cu alte cuvinte, Jane Eyre mi-a dat sfaturi. M-a invatat sa le tin piept oamenilor. Sa fiu constienta de propria valoare. Mi-a aratat ca ma pot ridica asupra actualei mele conditii sociale. Ca nu este nici o rusine in munca simpla si onesta. Ca stralucirea nu iti garanteaza fericirea in viata si ca lipsa ei nu inseamna o existenta in mizerie. Cel mai important insa, m-a educat spre a intelege ca, indiferent ce as putea pierde, trebuie sa raman fidela principiilor mele, pentru ca fara ele ma pierd pe mine insami. Ca dragostea nu e dragoste fara onestitate, respect si sinceritate, dar si ca greselile facute din iubire sunt cele mai demne de a fi iertate.

Asa ca dragi adulti (si adolescenti) pe care Jane Eyre va plictiseste, va rog sa va intrebati daca voi ati fost invatati toate lucrurile acestea si daca voi i-ati invatat pe copiii vostri. Daca da, foarte bine. Daca nu, nu va spun sa o cititi. Doar sa incetati a o denigra. Spuneti mai bine ca nu e pe gustul vostru, decat ca e plictisitoare. Voua, celor care ascultati manele sub fereastra mea si scuipati coji de seminte pe trotuar, v-as spune ca Jane m-a invatat sa ii respect pe cei din jur, deci in consecinta, sa imi cumpar o pereche de casti si o punga pentru resturi, dar oricum nu o sa cititi niciodata asta, asa ca ar fi pierdere de timp. Pentru voi cei care imi impartasiti parerea sau care respectati ceea ce am scris, chiar daca nu sunteti de acord, va astept data viitoare.

Pana atunci, ii sunt datoare lui Jane Eyre, care a avut grija sa construiasca peste baza deja existenta a unei fiinte umane decente.

Un comentariu:

  1. si mie mi-a placut tare mult de ea. e genul de personaj feminin...neasteptat, dar foarte, foarte fain

    RăspundețiȘtergere