Author Discussion: Rainbow Rowell sau de ce nu sunt eu ca restul lumii. (1)

 

Rainbow Rowell sau de ce nu sunt eu ca restul lumii.

La ora actuala, daca esti blogger - book blogger - si nu ai auzit de Rainbow Rowell se presupune ca ai trait pe sub o piatra. Deci ati trait sau n-ati trait? Pana in vara, va spun sincer, adresa mea a fost a doua stanca de calcar pe stanga, numarul 24p. Deci ce s-a schimbat? M-a omorat curiozitatea si mi-am comandat Attachments de pe Book Depository. De atunci, m-am mai tarat un centimetru afara cu Fangirl si acum sunt aici sa va spun o poveste: povestea despre cum sunt eu din nou aia ciudata!

Undeva prin martie, eu, nu neaparat blogger, pentru ca sunt neserioasa si imi place sa am de la doua bloguri in sus oricum (si sa scriu cand am chef), intru pe Goodreads. De cine ma lovesc? Rainbow Rowell. Intru pe YouTube. Cine e acolo? Rainbow Rowell. Ma uit la un Book Haul? Rainbow Rowell. Ma uit la Wrap Up? Rainbow Rowell. TBR? Rainbow Rowell. Recommendations? Best reads? Top Ten? Rowell, Rowell, Rowell. Video despre cum sa eviti sa auzi de Rainbow Rowell? Freakin' Rowell. Si ati prins voi ideea. 

 Acum, nu sunt batuta in cap. Stiu si eu ce e ala hype. Si stiu ca atunci cand o carte apare peste tot, exista doua posibile diagnostice: ori e foarte buna (sindromul Harry Potter) ori e pierdere-de-timp-care-si-a-gasit-audienta (sindromul Twilight). Asa ca decid, dupa cum am spus, sa dau o sansa autoarei. Am hotarat sa nu incep cu Eleanor and Park si m-am dus direct la inceputuri: prima ei carte, Attachments. Romanul asta a reusit 3 lucruri: 

• m-a vindecat de tremuratul vecin cu epilepsia care ma apuca si numai cand ii auzeam numele
• m-a invatat, din nou, ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ ( a se citi: comedia romantica promisa pe spate nu se regaseste in carte, in schimb e o interesanta poveste despre descoperirea de sine)
• si mi-a demonstrat, din nou, cat de usor e sa faci dintr-o carte formidabila una mediocra printr-o singura fraza. (trecerea de la formidabila la buna se face in ultimele pagini, ceea ce e si mai dezamagitor)

 Daca pana acum ati crezut ca urasc cartile acestei autoare, imi pare rau, dar nu e asa. Nu exista ura in mine pentru ele, doar ceea ce as putea numi dezamagire. Nu extrema, dar frecventa. Nu ma intelegi gresit, imi plac personajele. Foarte reale, intr-adevar, si cel mai mare atuu al ei, as putea spune. Imi plac subiectele. Am apreciat foarte mult Fangirl pentru ca a avut curajul sa vorbeasca despre o parte atat de larga, dar in mare parte ignorata, a societatii. A adus fanfictionul si forumurile si pe noi, fanele obsesive, in prim-plan si ne-a arat esenta. Ne-a facut sa devenim mai mult decat fete din spatele unui username pe un forum. Ceea ce nu imi place este firul plat pe care il urmaresc povestile ei. Nu ma plictisesc citind, dar nici nu simt o frenezie deosebita. Climaxul, punctul culminant, momentul soc, orgasmul (cum naiba vreti sa-i spuneti, ca nu mai am idei) nu exista. In special in Fangirl, a construit toata aceasta tensiune formidabila in Cath si nu a lasat-o sa o elibereze niciodata. Saraca fata a tinut in ea, si a tinut in ea, si a tinut in ea pana cand am crezut ca o sa explodeze,  ca in final sa nu se intample nimic si in mare parte lucrurile sa se rezolve pur si simplu de la sine.Si cu toate sentimentele alea colectionate, ce?

Rainbow Rowell scrie intr-adevar un gen aparte de contemporary. Doar ca nu genul meu. Unde e momentul acela care imi ia respiratia, fir-ar sa fie?! Vreau sa mi se taie respiratia! Vreau ca personajul meu sa isi ia inima in dinti si sa spuna o data ce crede!

Nu judec pe nimeni caruia ii plac cartile ei, doar ca nu imi explic de ce atat de multi oameni, care pana acum nu se puteau bucura de acest fel de contemporary (din ce am vazut eu) par din ce in ce mai des sa se alature valului de obsesie creat in jurul ei. Pe mine ma scuzati, dar prefer sa raman pe dinafara si sa ma agat de propria mea parere. Daca macar o parte din cei care o lauda excesiv nu sunt de acord cu mine in sufletul lor, sunt gata sa nu ma mai asez la tastatura de acum. Dar ma indoiesc. Cu alte cuvinte, prefer sa raman eu iar pe margine si sa astept ca Rowell sa se imbunatateasca. Potential este destul. Talent din plin. Povesti bune. Ii mai trebuie o scanteie si cand o sa o gaseasca, I'll be the first to sing her praises. Pana atunci, ma astept sa imi sara macar o persoana in cap. Mi s-a mai intamplat.